Bine aţi venit pe Amelia Racea Online, site dedicat talentatei gimnaste Amelia Racea. Amelia este câştigătoarea medaliei de aur în finala de la bârnă şi medaliată cu bronz pe echipe la Campionatul European din 2010! Amelia a câştigat deasemenea şi titlul individual la competiţiile City of Jesolo Trophy din Italia şi Lugano Trophy din Elveţia. La Festivalul Olimpic al Tineretului European ce a avut loc în Tampere a câştigat în total şase medalii dintre care două de aur (la sărituri şi bârnă) şi patru de argint (la sol, paralele, individual şi cu echipa). Navigând pe acest site poţi afla mai multe despre Amelia!

Nu uita să semnezi Cartea de oaspeţi pentru a-ţi spune părerea despre acest website!

Cu drag despre Amelia Racea…


Retragearea Ameliei Racea, in surdina, nedrept de discret, a fost primita de fanii ei cu totala incredulitate. Amelia mai avea inca atat de mult sa ofere. Fetita care o succeda pe Komova in 2009 la EYOF, care dupa o greseala la paralele reuseste sa se concentreze pentru cel mai capricios aparat din gimnastica, barna, si sa obtina cea mai mare nota din concurs, nu putea trece neobservata. Atunci Amelia a aratat ca poate face parte din elita gimnasticii mondiale. Lidera generatiei ei in perioada de juniorat, Amelia a intampinat dificultati neasteptate ca senioara: numeroasele accidentari, schimbari fizice care i-au afectat ritmul si tehnica de lucru.

In acel moment am descoperit o alta fata a Ameliei: fetita timida (cine-ar fi crezut!), sensibila (in 2010 la Interntionalele Romaniei se arunca plangand in bratele antrenorului dupa o ratare la sol, iar in 2011, dupa esecul de la campionatul mondial, la aeroport, cauta consolare in bratele parintilor). Si totusi, dorinta de a progresa, de a face mai bine nu i-a fost alterata. A demonstrat-o la Campionatele Europene din 2010 cand reuseste sa se concentreze si sa deschida finala de la barna cu o executie si o nota care nu au putut fi egalate pana la sfarsitul concurului, desemnand-o campioana europeana. La fel, la Europenele din 2011, reuseste sa se mobilizeze dupa evolutia dezastruoasa din calificari si sa urce pe podium in finala de la individual. La barna nu am vazut-o nicioadata ratand. Impresionant, nu? Cate gimnastese se pot lauda cu un asemenea control in conditii de mare stres?



Accidentarile si esescurile s-au succedat pana in 2012 cand la ultimele concursuri de verificare, inaintea Olimpiadei, a demonstrat ca trebuie luata in considerare in constituirea echipei. Progresele au fost uimitoare : la amicalul din aprilie din Germania a reusit un exercitiu surprinzator la barna cu doua legari teribil de dificile, iar la sol si-a demonstrat calitatile tehnice si executia aproape ireprosabila. Eleganta nu a fost punctul forte, dar stilul ei lent-plictisit de a dansa pe sol ma amuza teribil. Aveai impresia ca nu acorda credit coregrafiei si, intre noi fie vorba, avea dreptate. Cat mai conteaza azi coregrafia si dansul intr-un exercitiul la sol? Sigur, pentru spectatori e important, dar ce pondere are in codul de punctaj si in fata arbitrelor? Ama a inteles ca dansul la sol era o prefacatorie, o insiruire de miscari pentru a mima ceea ce pare sa se piarda in gimnastica actuala si anume artisticul. Dar sa ii acord Ameliei ce i se cuvine la sol si sa amintesc de cel mai fermecator exercitiul al ei, combinatie reusita de gratie si tehnica: finala de la campionatul european de juniori din 2008 de la Clermont-Ferrand. In continuare a perfectionat acrobatica, apropiindu-se incet-incet de niveul la care era asteptata. Si din nou problemele de sanatate o impiedica sa ne arate tot ce acumulase, pentru o ultima demonstratie, la Patrulaterul din 2012.



Cariera gimnastei Amelia Racea, in tot ce a avut de sinuos si contradictoriu, se poate explica in multe feluri. Adaug o speculatie personala, nedemonstrabila in fond si total subiectiva, dar ea sta marturie a afectiunii ce i-o port si a increderii in potentialul ei. Pentru mine, cheia succeselor sau invers, a esecurilor ei si a altor gimnaste de aceeasi natura, este legata de sistemul de gimnastica practicat in Romania, mai precis, antrenamentul de tip “lot national”. Amelia parea o gimnasta careia ii placea publicul, concursul, sa fie in atentia tuturor, sa i se spuna ca e cea mai buna, sa fie considerata cea mai buna si sa fie incurajata in permanenta in acest sens. Trecerea de la juniorat, unde avea statutul de lidera, la seniorat unde devine un “soldat” in serviciul echipei a reprezentat un pasaj psihologic dificil pe care l-ar fi putut trece mai usor daca ar fi avut un antrenor personal. Am convingerea ca multe gimnaste au pierdut batalii importante pentru ca nu erau facute pentru a se adapta si sacrifica grupului si pentru ca aveau o personalitate care cerea o atentie speciala.

Raman cu satisfactia de a fi vazut-o si incurajat-o in direct la cateva mari competitii, de a ma fi bucurat alaturi de ea pentru reusite si intristat pentru esescuri, dar nu ma pot impiedica sa sper ca va reveni asupra deciziei si ne va incanta din nou cu prezenta ei direct de pe podiumul de concurs.

Text scris de Aurelia pentru fangymnastics

Sursa foto: Mediafax
Postat în 26 noiembrie 2012
Nume:
E-mail: (optional)
Zâmbet: smile wink wassat tongue laughing sad angry crying 

Control de Spam: Pentru a confirma că nu eşti un spammer, scrie "hello" în secţiunea de mai jos (fără ghilimele).

Content Management Powered by UTF-8 CuteNews



Condiții de Utilizare / Webmaster: Monagym / Găzduit de către: Hermon.net